HOTĂRÂRI DE GUVERN domeniul SSM
NORME METODOLOGICE de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006.
Au fost aprobate prin Hotărârea de Guvern nr.1425 / 2006 si publicate în Monitorul Oficial nr.882 / 30.10.2006, prima variantă. De atunci și până în prezent (n.a. 2013) au suferit unele modificări determinate de necesitatea unor precizări mult mai complexe survenite din experiența practică.
Normele sunt structurate pe 8 capitole :
- 1.CAP. I Dispoziţii generale
- 2.CAP. II Autorizarea functionării din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în Muncă
- 3.CAP. III Servicii de prevenire şi protecţie
- 4.CAP. IV Organizarea şi funcţionarea comitetului de securitate şi sănătate în muncă
- 5.CAP. V Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
- 6.CAP. VI Pericol grav şi iminent şi zone cu risc ridicat şi specific
- 7.CAP. VII Comunicarea şi cercetarea evenimentelor, înregistrarea şi evidenţa accidentelor de muncă şi a incidentelor periculoase, semnalarea, cercetarea, declararea şi raportarea bolilor profesionale
- 8.CAP. VIII Avizarea documentaţiilor cu caracter tehnic de informare şi instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
În continuare vom prezenta detaliat doar capitolele I și II, celelalte capitole vor fi detaliate în cuprinsul cursului în funcție de tema discutată.
” Dispoziţii generale
Art. 1
Prezentele norme metodologice stabilesc modul de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, denumită în continuare lege.
ART. 2
În înţelesul prezentelor norme metodologice, termenii şi expresiile folosite au următoarea semnificaţie:
1.autorizare a funcţionării din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă – asumarea de către angajator a responsabilităţii privind legalitatea desfăşurării activităţii din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă;
2.serviciu intern de prevenire şi protecţie – totalitatea resurselor materiale şi umane alocate pentru efectuarea activităţilor de prevenire şi protecţie în întreprindere şi/sau unitate;
3.comitet de securitate şi sănătate în muncă – organul paritar constituit la nivelul angajatorului, în vederea participării şi consultării periodice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în conformitate cu art. 18 alin. (1) – (3) din lege;
4.zone cu risc ridicat şi specific – acele zone din cadrul întreprinderii şi/sau unităţii în care au fost identificate riscuri ce pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinţe grave, ireversibile, respectiv deces sau invaliditate;
5.accident care produce incapacitate temporară de muncă (ITM) – accident care produce incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice consecutive, confirmată prin certificat medical sau, după caz, prin alte documente medicale, potrivit prevederilor legale;
6.accident care produce invaliditate (INV) – accident care produce invaliditate confirmată prin decizie de încadrare într-un grad de invaliditate, emisă de organele medicale în drept;
7.accident mortal (D) – accident în urma căruia se produce decesul accidentatului, confirmat imediat sau după un interval de timp, în baza unui act medico-legal;
8.accident colectiv – accidentul în care au fost accidentate cel puţin 3 persoane, în acelaşi timp şi din aceleaşi cauze, în cadrul aceluiaşi eveniment;
9.accident de muncă de circulaţie – accident survenit în timpul circulaţiei pe drumurile publice sau generat de traficul rutier, dacă persoana vătămată se afla în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;
10.accident de muncă de traseu:
a)accident survenit în timpul şi pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la domiciliu şi invers şi care a antrenat vătămarea sau decesul;
b)accident survenit pe perioada pauzei reglementare de masă în locuri organizate de angajator, pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la locul unde ia masa şi invers, şi care a antrenat vătămarea sau decesul;
c)accident care a antrenat vătămarea sau decesul, petrecut pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la locul unde îşi încasează salariul şi invers, dacă acesta este organizat de angajator în afara unităţii;
11.accident în afara muncii – accident care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 5 lit. g) şi la art. 30 din lege;
12.invaliditate – pierdere parţială sau totală a capacităţii de muncă, confirmată prin decizie de încadrare într-un grad de invaliditate, emisă de organele medicale în drept;
13.invaliditate evidentă – pierdere a capacităţii de muncă datorată unor vătămări evidente, cum ar fi un braţ smuls din umăr, produse în urma unui eveniment, până la emiterea deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate de către organele medicale în drept;
14.intoxicaţie acută profesională – stare patologică apărută brusc, ca urmare a expunerii organismului la noxe existente la locul de muncă;
15.îndatoriri de serviciu – sarcini profesionale stabilite în: contractul individual de muncă, regulamentul intern sau regulamentul de organizare şi funcţionare, fişa postului, deciziile scrise, dispoziţiile scrise ori verbale ale conducătorului direct sau ale şefilor ierarhici ai acestuia;
16.comunicare – procedura prin care angajatorul comunică producerea unui eveniment, de îndată, autorităţilor prevăzute la art. 27 alin. (1) din lege;
17.evidenţă – mijloacele şi modalităţile de păstrare a informaţiilor referitoare la evenimentele produse;
18.cercetare a bolilor profesionale – procedură efectuată în mod sistematic, cu scopul de a stabili caracterul de profesionalitate a bolii semnalate;
19.semnalare a bolilor profesionale – procedură prin care se indică pentru prima oară faptul că o boală ar putea fi profesională;
20.raportare a bolilor profesionale – procedură prin care se transmit informaţii referitoare la bolile profesionale declarate potrivit legii la Centrul naţional de coordonare metodologică şi informare privind bolile profesionale şi la Centrul Naţional pentru Organizarea şi Asigurarea Sistemului Informaţional şi Informatic în Domeniul SănătăţiiBucureşti.”
Normele metodologice aduc o completare a semnificațiilor unor termeni tehnici specifici importanți în limbajul unui specialist sau cel puțin a persoanei care realizează organizarea activității de prevenire și protecție în domeniul securității și sănătății în muncă din cadrul organizației.
Capitolul 2 dezvoltă obligativitatea și modalitatea de autorizare a funcționării agentului economic sau al instituției din punct de vedere al securității și sănătății în muncă.
CAP. 2
Autorizarea funcţionării din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă
ART. 3
În vederea asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă şi pentru prevenirea accidentelor şi a bolilor profesionale, angajatorii au obligaţia să obţină autorizaţia de funcţionare din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, înainte de începerea oricărei activităţi.
ART. 4
Nu se autorizează, potrivit prevederilor prezentelor norme metodologice:
a)persoanele juridice pentru care autorizarea funcţionării, inclusiv din punctul de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, se efectuează în temeiul Legii nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice, cu modificările şi completările
ulterioare;
b)persoanele fizice autorizate să desfăşoare activităţi economice, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale pentru care procedura de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a funcţionării este reglementată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, cu modificările
ulterioare.
ART. 5
Asumarea de către angajator a responsabilităţii privind legalitatea desfăşurării activităţii din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă se face pentru activităţile care se desfăşoară la sediul social, la sediile secundare sau în afara acestora.
ART. 6
(1)În vederea autorizării din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, angajatorul are obligaţia să depună la inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia îşi desfăşoară activitatea o cerere, completată în două exemplare semnate în original de către angajator, conform modelului prevăzut în anexa nr. 1.
(2)Cererea prevăzută la alin. (1) va fi însoţită de următoarele acte:
a)copii de pe actele de înfiinţare;
b)declaraţia pe propria răspundere, conform modelului prezentat în anexa nr. 2, din care rezultă că pentru activităţile declarate sunt îndeplinite condiţiile de funcţionare prevăzute de legislaţia specifică în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
(3)Pentru actele depuse în susţinerea cererii se va completa opisul prezentat în anexa nr. 1.
ART. 7
În vederea autorizării din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, inspectoratele teritoriale de muncă procedează după cum urmează:
a)înregistrează cererile de autorizare a funcţionării din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă;
b)verifică actele depuse în susţinerea acestora, precum şi declaraţia pe propria răspundere prevăzută la art. 6;
c)completează şi emit certificatul constatator, conform modelului prezentat în anexa nr. 3;
d)asigură evidenţa certificatelor constatatoare eliberate, conform modelului prezentat în anexa nr. 4;
e)asigură arhivarea documentaţiei în baza căreia s-au emis certificatele constatatoare.
ART. 8
Termenul de eliberare a certificatului constatator este de 5 zile lucrătoare, calculat de la data înregistrării cererii.
ART. 9
Certificatul constatator, emis în baza declaraţiei pe propria răspundere, dă dreptul angajatorilor să desfăşoare activităţile pentru care au obţinut certificatul.
ART. 10
(1)În cazul în care în cadrul controalelor se constată încălcări ale prevederilor legale din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, inspectorul de muncă poate dispune sistarea activităţii şi, respectiv, poate propune inspectoratului teritorial de muncă înscrierea măsurii sistare a activităţii în certificatul constatator.
(2)În baza propunerii inspectorului de muncă, inspectoratul teritorial de muncă consemnează în certificatul constatator măsura sistării activităţii prevăzută la alin. (1).
ART. 11
(1)În situaţia prevăzută la art. 10, angajatorul poate relua activitatea numai după ce demonstrează că a remediat deficienţele care au condus la sistarea activităţii şi a obţinut autorizarea conform art. 6.
(2)În situaţia prevăzută la alin. (1), cererea va fi însoţită de certificatul constatator eliberat iniţial, în original.
(3)Inspectoratul teritorial de muncă va menţiona în certificatul constatator data reluării activităţii.”
Așa cum am precizat anterior, celelalte capitole ale Hotărârii de Guvern vor fi discutate pe larg în capitolele următoare ale cursului.
În continuare vom trece în revistă aspectele importante ale altor Hotărâri de Guvern care întregesc legislația aplicabilă în domeniul securității și sănătății în muncă și, vom începe cu cele care au aplicabilitate generală.
Hotărârea de Guvern Nr.1091/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul de muncă
Această hotărâre transpune prevederile Directivei 89/654/CEE privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul de muncă şi are ca scop să promoveze ameliorarea mediului de muncă pentru a garanta o mai bună protecţie a securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă.
Obiectivul hotărârii îl constituie aplicarea măsurilor minimale vizând promovarea ameliorării mediului de muncă pentru garantarea unui nivel mai bun al protecţiei securităţii şi sănătăţii muncii.
Locurile de muncă sunt definite ca locurile destinate să cuprindă posturile de lucru situate în clădirile întreprinderii şi/sau unităţii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau a unităţii la care lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării activităţii.
Dispoziţiile nu se aplică mijloacelor de transport utilizate în afara întreprinderii, nici locurilor de muncă din interiorul mijloacelor de transport, şantierelor temporare sau mobile, industriilor extractive, vaselor de pescuit, câmpurilor, pădurilor şi altor terenuri care aparţin unei întreprinderi agricole sau forestiere, dar sunt situate în afara ariei clădirilor întreprinderii.
Angajatorul trebuie să ia toate măsurile ca:
-să fie păstrate în permanență libere căile de acces ce conduc spre ieşirile de urgenţă şi ieşirile propriu-zise;
-să fie realizată întreţinerea tehnică a locului de muncă a echipamentelor şi dispozitivelor iar orice neconformităţi constatate şi susceptibile de a afecta
sănătatea şi securitatea lucrătorilor să fie corectate cât mai curând posibil;
-să fie curăţate cu regularitate pentru a se asigura un nivel de igienă corespunzător locului de muncă, echipamentele şi dispozitivele;
-să fie cu regularitate întreţinute şi verificate echipamentele şi dispozitivele de securitate destinate prevenirii sau eliminării pericolelor.
Locurile de muncă trebuie să satisfacă prescripţiile minimale de securitate şi sănătate care figurează în anexele la hotărâre. Aceste anexe fixează prescripţiile detaliate în materie de instalaţii electrice, căi şi ieşiri de urgenţă, lupta contra incendiului, aerisirea locurilor de muncă închise, temperatura locurilor de muncă, iluminat, porţi, planşee,plafoane, pereţi, scări, echipamente sanitare, principii ergonomice.
Un lucrător lucrează în condiţii de izolare atunci când nu are contact vizual şi comunicare verbală directă cu alţi lucrători pentru o perioadă de timp mai mare de 1 oră şi când nu este posibil să i se acorde ajutor medical în caz de accident sau când se află într-o situaţie critică.
Pentru aceste situaţii lucrătorii trebuie să fie informaţi cu privire la:
-manevrarea echipamentului de muncă, starea acestuia;
-riscurile de accidentare şi modul de acţiune în caz de apariţie a acestora;
-comportamentul adecvat în cazul producerii unei avarii sau al apariţiei unei situaţii critice;
-utilizarea echipamentului individual de protecţie;
-primul ajutor;
-utilizarea sistemului de supraveghere şi de legătura cu exteriorul.
Hotărârea de Guvern Nr. 971/2006 privind cerințele minime de semnalizare la locul de muncă
Hotărârea stabileşte cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă atunci când riscurile nu pot fi evitate sau reduse suficient prin mijloace tehnice de protecţie colectivă ori prin măsuri, metode sau procedee de organizare a muncii.
Pentru alegerea semnalizării adecvate, angajatorul trebuie să ia în considerare orice evaluare a riscurilor realizată în conformitate cu art. 7 alin. (4) lit. a) din Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006.
Hotărârea de Guvern introduce cerinţe specifice privind semnalizările de securitate şi/sau de sănătate, descrie diferitele utilizări şi stabileşte regulile generale privind interşanjabilitatea şi complementaritatea acestora.
Semnalizările de securitate şi/sau de sănătate trebuie să fie utilizate numai pentru a transmite mesajul sau informaţiile prevăzute în hotărâre.
Tipuri de semnalizări:
-panouri
-culori
-semnale acustice
-semnale luminoase
-gest-semnal
-comunicare verbală
Modalități de semnalizare:
-semnalizare permanentă
-semnalizare ocazională
În cadrul anexelor, care fac parte integrantă din Hotărâre, sunt stabilite:
-cerinţe minime generale privind panourile de semnalizare
-cerinţe minime privind semnalizarea pe recipiente şi conducte
-cerinţe minime privind identificarea şi localizarea echipamentelor destinate prevenirii şi stingerii incendiilor
-cerinţe minime privind semnalizarea obstacolelor şi a locurilor periculoase şi pentru marcarea căilor de circulaţie
-cerinţe minime privind semnalele luminoase
-cerinţe minime privind semnalele acustice
-cerinţe minime privind comunicarea verbală
-cerinţe minime privind gesturile-semnal
Aceasta este legislatia de baza care se actualizeaza de catre emitenti.Va recomandam sa consultati forma actualizata a legislatiei la adresa https://legislatie.just.ro/public/detaliidocument/76337